DIRECŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU CULTURĂ CĂLĂRAŞI

În activitatea sa, Direcţia Judeţeană pentru Cultură urmăreşte îndeplinirea următoarelor obiective generale:

1. Protejarea patrimoniului cultural, inclusiv a celui aparţinând minorităţilor naţionale;

2. Asigurarea inventarierii și verificarea actualizării permanente a evidenţei patrimoniului imobil;

3. Verificarea asigurării condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare privitoare la starea de conservare, a condiţiilor de securitate și respectarea reglementărilor privind clasarea şi circulaţia patrimoniului mobil;

4. Revitalizarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural mobil, imobil şi imaterial;

5. Informarea cetăţenilor în legătură cu legislaţia aplicabilă domeniului său de competenţă.

1. Îndeplinește atribuţiile prevăzute de lege în domeniul protejării patrimoniului cultural – naţional; 
2. Colaborează cu autorităţile publice şi cu instituţiile specializate pentru protejarea şi punerea în valoare a bunurilor din patrimonial cultural – naţional şi aplică în acest sens prevederile legale în domeniu; 
3. Efectuează din proprie iniţiativă şi participă, la cererea autorităţilor abilitate şi împreună cu acestea, la acţiuni de control al respectării avizelor emise de MCIN şi al legislaţiei privitoare la protejarea patrimoniului cultural; 
4. Participă, la cererea autorităţilor abilitate şi împreună cu acestea, la acţiuni de control al respectării legislaţiei privind dreptul de autor şi drepturile conexe; 
5. Solicită şi primesc, în condiţiile legii, în nume propriu sau în numele Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, de la autorităţi ale administraţiei publice, de la instituţii publice şi de la persoanele juridice de drept privat cu activitate în domeniul cultural, al artelor şi informării publice, date şi informaţii necesare pentru exercitarea atribuţiilor ce le revin;
 6. Controlează respectarea îndeplinirii obligaţiilor de plată a contribuţiilor la Fondul Cultural Naţional, în condiţiile şi la termenele stabilite prin lege; 
7. Colaborează cu organele abilitate de lege pentru combaterea activităţii infracţionale în domeniul patrimoniului cultural naţional; 
8. Sesizează organele de cercetare penală ori de câte ori în urma controlului efectuat se constată încălcări ale dispoziţiilor legale în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional, de natură să atragă răspunderea penală şi se constituie, atunci când este cazul, parte civilă în procesul penal; 
9. Îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale, potrivit competenţelor legale ce le revin.

SEDIUL DIRECȚIEI JUDEȚENE PENTRU CULTURĂ CĂLĂRAȘI SCURT ISTORIC 

Un extras din harta orașului Călărași (databilă post 1886 și ante 1895) prezintă imobilul cu aceeași planimetrie și pe aceeași poziție, la intersecția străzii Mihai Viteazul (actuala 13 Decembrie) cu strada Grivița (ce și-a păstrat denumirea). Ca și acum, imobilul era figurat cu ambele corpuri de construcție – cea principală și anexa. Acest extras ne îndreptățește să plasăm edificarea casei ante 1895 (circa 1890), deoarece Palatul Administrativ (1895 -1897) nu este figurat pe respectiva hartă ca edificat, dar terenul era rezervat pentru impozanta construcție. 
Soții Ana și Marinache Popescu – negustor și proprietar de terenuri – erau cunoscuți ca filantropi, iar donația făcută de copiii și moștenitorii acestora (Ecaterina Medigreceanu, Dumitru Popescu și Petre Balaciu) reprezintă o continuare a operei de ajutor și binefacere, așa cum se menționează în scrisoarea donatorilor, adresată Primăriei orașului Călărași, unde a fost înregistrată la data de 24 aprilie 1923, sub numărul 3118. 
Dorința donatorilor a fost ca, în corpul principal de clădire, să fie instalată fie biblioteca orașului, fie o ,, Școală de fete”. Ceea ce se cunoaște este că, una dintre primele funcțiuni, a fost aceea de școală de fete, după care, următoarele funcțiuni au fost administrative (sedii ale unor instituții). Fără să fie cunoscute încă, autorizația de construire, numele arhitectului și/sau antreprenorului lucrărilor, din analiza planimetrică, volumetrică, arhitecturală și a planurilor orașului, rezultă că, edificarea, atât a clădirii principale, cât și a anexei gospodărești a avut loc într-o singură etapă.
 Este de menționat faptul că, la data întocmirii hărții sus -menționate, parcela pe care s-a construit imobilul împreună cu anexa era numerotată poștal cu nr. 11, pe strada Mihai Viteazul – așa cum reiese și din actele de până în anul 1950 (actuala adresă este str. 13 Decembrie, nr. 9 sau 9 A), așa cum este în lista Monumentelor Istorice. Schimbările de funcțiuni, nu au condus la modificări de substanță ale partiului architectural al imobilului. Singura intervenție demnă de a fi menționată este amenajarea în saloanele dinspre strada Griviței a unei săli de ședințe și de mici spectacole (cu o scenă redusă). 

Din punct de vedere istoric, Casa Ana și Marinache Popescu, pe lângă vechimea ei este probabil una dintre primele și cele mai importante construcții de tip ,,villa” edificate în orașul Călărași, atestând și subliniind o perioadă istorică de înflorire economică și socială a burgheziei mijlocii în tânărul regat al României. 
Din punct de vedere architectural este o construcție impozantă, chiar opulentă, de stil eclectic, cu un partiu architectural ordonat și riguros, cu spații generoase și cu o corectă separare a funcțiunilor. Este de subliniat ordonarea compoziției printr-o axă majoră de simetrie. 
Din punct de vedere artistic, clădirea principală prezintă decorații bogate, atât la exterior, cât și la interior. Decorația exterioară este reprezentată atât de profilatura bogată executată din mortar, cât și de ornamente din pământ ars (teracotă). Mai sunt de subliniat scara de onoare, cu două rampe curbe, simetrice, precum și grilajele din fier forjat. Decorația interioară, rămasă în holul principal și în actuala sală de ședințe, păstrează plafoanele decorate cu stucaturi pictate în culori de ulei. În ceea ce priveste corpul B, această construcție anexă, care a adăpostit trăsurile și caii proprietarilor, trebuie remarcat faptul că a fost tratată cu toată atenția, atât din punct de vedere constructiv, cât și din punct de vedere al plasticii fațadelor. Astfel, a rezultat o construcție secundară care, nu numai că se înscrie în același discurs architectural, dar întregește fericit, și compoziția urbanistică. 

Descriere Clădirea principală (corpul A) este o construcție cu regimul de înălțime subsol parțial, demisol, hochparter și pod, parțial mansardat. Forma în plan este cea a unui patrulater apropiat de pătrat, cu un apendice în care sunt plasate zona de servicii, accesele secundare și circulația vertical. Accesul principal la nivelul hochparterului se face din curtea imobililului prin intermediul unei scări de onoare, cu două rampe curbe, simetrice. Între aceste rampe este plasat accesul către demisol. 
Cele două niveluri principale beneficiază și de accese secundare de serviciu, mascate de o retragere a construcției. O scară interioară balansată din lemn, asigură legătura între niveluri. Subsolul este de fapt o pivniță de dimensiuni reduse și este plasat în zona serviciilor și se ventilează prin răsuflători, ce răspund în trotuarul străzii Grivița. Are nivelul pardoselii din pământ la 2,05 m sub nivelul pardoselii demisolului, iar accesul în această pivniță se face din demisol prin intermediul unei scări cu trepte din cărămidă, acoperită cu capac rabatabil din lemn. Funcțiunea inițială era de depozitare lemne și/sau cărbuni de foc. Atât la demisol, cât și la hochparter un hol central de peste 40 mp deocomandă încăperile adiacente. Sistemul constructiv este realizat din zidărie portantă din cărămidă cu planșee din lemn. Planșeul peste subsolul parțial format din două încăperi dispuse către strada Grivița este din bolțișoare de cărămidă rezemate pe profile metalice. Același tip de planșeu a fost repetat local și peste cele două încăperi ce suprapun pivnița. Încălzirea se făcea prin intermediul sobelor de teracotă, alimentate în trecut cu lemne și cărbuni. 

Anexa (corpul B) a avut funcțiunea inițială de remiză pentru trăsură, grajdul cailor și, probabil, locuință a vizitiului (grăjdarului). Este o construcție cu regimul de înălțime parter și pod (pentru fân) și are o arie construită la sol de circa 72 mp. Sistemul constructiv este tot din zidărie portantă de cărămidă, cu planșeu din bolțișoare de cărămidă, șarpantă din lemn și învelitoare din tablă zincată. Lucarnele (în număr de 5 bucăți) sunt decorate cu ornamente din tablă de zinc. Fațadele sunt decorate cu pilaștrii, capiteluri și baluștri, remarcându-se atenția cu care au fost tratate fațadele acestui mic corp de construcție secundar, chiar dacă funcțiunea inițială a fost de anexă gospodărească. “Colțul” construcției dinspre clădirea principăală a fost realizat în sfert de cerc și marcat la partea superioară de o cupoletă și un mic fronton.  Scurt istoric, preluat din documentația întocmită de arh Aurel Ioan BOTEZ, Expert atestat MC.